Îmi ard fiecare picătură din ochii mei pe obrazul fierbinte de frică.Mă tem.De atîta timp nu te-am vegheat cum dormi,defapt niciodată nu făcusem asta.Mă simt vinovată în fiecare noapte că sunt egoistă și nu te lăs să vii.Am avut dorința să dorm singură,și nu-mi pot explica de ce.Dormeam plîngînd și dimineața oricum alergam spre patul tău.
Cum crezi te-am iubit?Tu,taci.Tu nu ai răspuns.
E cert,te-am iubit,doar că nu ți-am zis despre asa niciodată,îmi plăcea mai mult să-ți arăt asta decît să vorbesc îndodii.Mă certai pentru că fumam,ma-m dezis și totuși duc dorul de acel fum energic.
Mi-am îndoiat în buzunarul de la blugii rupți niște foi pe care am scris toate dorinețele mele,și am pierdut foaia,a zburat.Eu am rămas fără dorințe și vise,iar viața fără dorințe nu e viață.Eu am rămas fără viață.
Construiesc personaje care să joace în filmul meu,și mă joc cu ele cum văd eu mai bine scenariul.Poveste de dragoste,dramă,iubire și o clipă de tristețe,am uitat de mine.Eu cine sunt în acest film?Astăzi,acest moment,cînd mă recompun din miliarde de lacrimi și le lipesc cu clei înapoi în ochi,direct în ochii simpli de albastru marin.E tot mai rece,mi-e tot mai frig.Îți sărut mortal gîtul,și îți flutur firele de păr în diferite direcții.
Femeia frumoasă.Detest ideea că e atît de greu să zici Te iubesc.Luna asta Decembrie care te freacă cu mii și mici gînduri care nu mai trebuie să-ți măture resturile din urna ta umplută.Cum trăiesc oamenii fericiți,cine contruiește pentru ei succesul?Poate acel cineva îmi construiește și mie un castel?
A iubi,înseamnă a fi capsat în foaia dragostei încă o dată și să fii acolo îtr-un portret colorat și un pic cam trist.Și totuși cum se reține iubirea de durată,poate capsatorul de data asta a fost mult mai tare?Care-i ideea?
Eu am fost,și poate nu voi fi mereu alipită de săruturi,de frumusețe și cuvinte dulci,vreau realitate,să-mi zici direct ce simți nu să aștept pînă la 3 noaptea cuvintele de noapte bună și să umplu coridorul de fum,care tu îl iubeai enorm.
-Ana,tu ești mai stranie decît am crezut eu.
-Ei și te crezc,puțin mă știi.
-Mi deajuns.
-Nimic nu e deajuns pentru un om nesătul ca tine.
-Sunt sătul.
-Crezi?Uite-te la buzele mele,ce simți?
-Vreau să le sărut etern.
-Vezi,ești înfometat,altfel îmi ziceai că vrei să le tai pînă la carne.
-Nu pot zice asta despre ele.
-De ce?Eu aș vrea să-ți umplu buzele de sînge,să le tai în durere.
-De ce?
-Pentru că au fost sărutate de altcineva.
Aici s-a stricat oglinda către subconștient și a apărut fără nici un motiv vina.Vina că eu despre asta știu,și că nu tu ai fost cel care mi-a zis,și am închis ochii ca să privesc acest portret.Era brunetă,cu un păr mai scurt ca al meu,drept și niște ochi mari și șireți ca la vulpe.Eu sunt doar o dulce ivire de fantomă care îți respira în inimă atunci cînd îi atingeai încet talia,și o doreai,ce te mustră conștiința?
-De unde știi?
-V-am văzut frumoșilor.
-Ana,nu e ceea ce crezi.
-Eu nimic nu cred,cred că o meriți dacă totuși ai făcut așa o alegere.
-Dar,eu nu o iubesc,te iubesc pe tine.
-Nu contează asta,contează că ai cheltuit un sfînt sărut pe altcineva,nu pe mine.
-Iartă-mă.
-Niciodată.Săruturile nu se iartă.
Cum crezi te-am iubit?Tu,taci.Tu nu ai răspuns.
E cert,te-am iubit,doar că nu ți-am zis despre asa niciodată,îmi plăcea mai mult să-ți arăt asta decît să vorbesc îndodii.Mă certai pentru că fumam,ma-m dezis și totuși duc dorul de acel fum energic.
Mi-am îndoiat în buzunarul de la blugii rupți niște foi pe care am scris toate dorinețele mele,și am pierdut foaia,a zburat.Eu am rămas fără dorințe și vise,iar viața fără dorințe nu e viață.Eu am rămas fără viață.
Construiesc personaje care să joace în filmul meu,și mă joc cu ele cum văd eu mai bine scenariul.Poveste de dragoste,dramă,iubire și o clipă de tristețe,am uitat de mine.Eu cine sunt în acest film?Astăzi,acest moment,cînd mă recompun din miliarde de lacrimi și le lipesc cu clei înapoi în ochi,direct în ochii simpli de albastru marin.E tot mai rece,mi-e tot mai frig.Îți sărut mortal gîtul,și îți flutur firele de păr în diferite direcții.
Femeia frumoasă.Detest ideea că e atît de greu să zici Te iubesc.Luna asta Decembrie care te freacă cu mii și mici gînduri care nu mai trebuie să-ți măture resturile din urna ta umplută.Cum trăiesc oamenii fericiți,cine contruiește pentru ei succesul?Poate acel cineva îmi construiește și mie un castel?
A iubi,înseamnă a fi capsat în foaia dragostei încă o dată și să fii acolo îtr-un portret colorat și un pic cam trist.Și totuși cum se reține iubirea de durată,poate capsatorul de data asta a fost mult mai tare?Care-i ideea?
Eu am fost,și poate nu voi fi mereu alipită de săruturi,de frumusețe și cuvinte dulci,vreau realitate,să-mi zici direct ce simți nu să aștept pînă la 3 noaptea cuvintele de noapte bună și să umplu coridorul de fum,care tu îl iubeai enorm.
-Ana,tu ești mai stranie decît am crezut eu.
-Ei și te crezc,puțin mă știi.
-Mi deajuns.
-Nimic nu e deajuns pentru un om nesătul ca tine.
-Sunt sătul.
-Crezi?Uite-te la buzele mele,ce simți?
-Vreau să le sărut etern.
-Vezi,ești înfometat,altfel îmi ziceai că vrei să le tai pînă la carne.
-Nu pot zice asta despre ele.
-De ce?Eu aș vrea să-ți umplu buzele de sînge,să le tai în durere.
-De ce?
-Pentru că au fost sărutate de altcineva.
Aici s-a stricat oglinda către subconștient și a apărut fără nici un motiv vina.Vina că eu despre asta știu,și că nu tu ai fost cel care mi-a zis,și am închis ochii ca să privesc acest portret.Era brunetă,cu un păr mai scurt ca al meu,drept și niște ochi mari și șireți ca la vulpe.Eu sunt doar o dulce ivire de fantomă care îți respira în inimă atunci cînd îi atingeai încet talia,și o doreai,ce te mustră conștiința?
-De unde știi?
-V-am văzut frumoșilor.
-Ana,nu e ceea ce crezi.
-Eu nimic nu cred,cred că o meriți dacă totuși ai făcut așa o alegere.
-Dar,eu nu o iubesc,te iubesc pe tine.
-Nu contează asta,contează că ai cheltuit un sfînt sărut pe altcineva,nu pe mine.
-Iartă-mă.
-Niciodată.Săruturile nu se iartă.
