Cîte idei mi-ai dat și mi-ai distrus deodată decînd te cunosc și te iubesc doar pe tine,fericirea mea absurdă. Atît de ilogică încît,Doamne,aș mai cere o viață alături de tine,ca să te mai cunosc.
Pînă la venirea ta în Lume eu nu știam cum arată un zîmbet adevărat,cum se simte ura și ipocritul sentiment de gelozie...
Am senzația că donez zilnic senimente în coșul sufletului tău,și strîngi acolo:poze,trăiri,citate,romane,dialoguri,efemere gînduri,și fața-mi luminată de stele.Nu pot ține pasul cu tine,am uitat ce mai înseamnă iubirea prezentă în jurul meu.
Mi s-a repetat și spus de nenumărate ori că am să ajung la momentul din viață cînd povestea mea o să cadă,cînd naivitatea mea o să fie cel mai strîns cuțit în spate,și nu am crezut.Pînă ieri defapt.Pînă cînd mi-am dat seama că sunt înapoiată cu ideile despre iubirea de azi.Mi s-a spus că dacă eu nu sunt acolo sau dacă nu fac eu ceva,păi altcineva în locul meu o face!
Defapt știam acest lucru,dar nu știam intensitatea și logica adevărată care ascunde această idee.Am rămas cu dorința de iubirea adevărată,cu amintirile sentimentelor sincere și cu imaginea putrezitelor concepții de acum. Conștientă am fost că odată cu iubirea apar și răni,dar în cazul în care ai cicatrici,rănile se suprapun pe dureri tăcute. Gîndurile mele devind atît de gălăgioase că-mi vine sa le omor,fiindcă din cauza lor devin nebună.
Dintre toate problemele cu care ne ciocnim,ale tale sunt cele mai importante,pentru ca eu am doar mofturi prostești de indrăgostit. Am observat de curînd că oamenii caută tot mai mult sens în iubire,eu la rîndul meu o acoper tot mai mult pentru că îmi place să o simt. Ni-am așternut iubirile în cearșafuri albe și în pături moi,în timp ce voi vă măturați sentimentele.
Și nu am vrut să complic nimic din nuanțele tale de roșu sau bordo,sau dracu știe ce culoare,am vrut doar să comunic cu tine la același nivel perfect de oameni iubiți și iubind un singur și cel mai frumos om. Dar mi-am dat seama că nu e nimic mai greu decît conversația între doi oameni,care se iubesc egal,cel puțin asta este în visul meu din noaptea mai trecută...
Sunt pregătită,în ciuda tuturor ideilor să mă completezi doar tu,să mă colorezi în curcubee negre sau albe,cel puțin nu foarte colorate.Pot să fiu și fluturele tău care îți va purta istoria în fiecare zi,și va muri cu identitatea corpului tău copt.Demult deja.
Acum aș vrea să opresc timpul în loc,să-ți scot creierul. să-ți șterg toate amintile și să lăs acolo doar momentele petrecute cu mine...fu,ce egoistă sunt.
Aici eu ar trebui să tac,întrucît sunt formată din Dragoste.
Pînă la venirea ta în Lume eu nu știam cum arată un zîmbet adevărat,cum se simte ura și ipocritul sentiment de gelozie...
Am senzația că donez zilnic senimente în coșul sufletului tău,și strîngi acolo:poze,trăiri,citate,romane,dialoguri,efemere gînduri,și fața-mi luminată de stele.Nu pot ține pasul cu tine,am uitat ce mai înseamnă iubirea prezentă în jurul meu.
Mi s-a repetat și spus de nenumărate ori că am să ajung la momentul din viață cînd povestea mea o să cadă,cînd naivitatea mea o să fie cel mai strîns cuțit în spate,și nu am crezut.Pînă ieri defapt.Pînă cînd mi-am dat seama că sunt înapoiată cu ideile despre iubirea de azi.Mi s-a spus că dacă eu nu sunt acolo sau dacă nu fac eu ceva,păi altcineva în locul meu o face!
Defapt știam acest lucru,dar nu știam intensitatea și logica adevărată care ascunde această idee.Am rămas cu dorința de iubirea adevărată,cu amintirile sentimentelor sincere și cu imaginea putrezitelor concepții de acum. Conștientă am fost că odată cu iubirea apar și răni,dar în cazul în care ai cicatrici,rănile se suprapun pe dureri tăcute. Gîndurile mele devind atît de gălăgioase că-mi vine sa le omor,fiindcă din cauza lor devin nebună.
Dintre toate problemele cu care ne ciocnim,ale tale sunt cele mai importante,pentru ca eu am doar mofturi prostești de indrăgostit. Am observat de curînd că oamenii caută tot mai mult sens în iubire,eu la rîndul meu o acoper tot mai mult pentru că îmi place să o simt. Ni-am așternut iubirile în cearșafuri albe și în pături moi,în timp ce voi vă măturați sentimentele.
Și nu am vrut să complic nimic din nuanțele tale de roșu sau bordo,sau dracu știe ce culoare,am vrut doar să comunic cu tine la același nivel perfect de oameni iubiți și iubind un singur și cel mai frumos om. Dar mi-am dat seama că nu e nimic mai greu decît conversația între doi oameni,care se iubesc egal,cel puțin asta este în visul meu din noaptea mai trecută...
Sunt pregătită,în ciuda tuturor ideilor să mă completezi doar tu,să mă colorezi în curcubee negre sau albe,cel puțin nu foarte colorate.Pot să fiu și fluturele tău care îți va purta istoria în fiecare zi,și va muri cu identitatea corpului tău copt.Demult deja.
Acum aș vrea să opresc timpul în loc,să-ți scot creierul. să-ți șterg toate amintile și să lăs acolo doar momentele petrecute cu mine...fu,ce egoistă sunt.
Aici eu ar trebui să tac,întrucît sunt formată din Dragoste.
