Probabil mi-aș reda fericirea doar prin dulcele zîmbet al tău,atît de ironic și pătrunzător în același timp,că-mi vine să mușc din buzele cărnoase ori de cîte ori le văd.Așa de agoasantă îmi pare situația că-mi pierd cumpătul cînd ești concentrat și mie îmi rămîne doar să te privesc cum respiri sacadat,încet,repede,lin,fugitiv,în toate modurile posibile o faci atît de patetic.Poate nu ai să mă înțelegi corect,dar îmi pare foarte dubitativă iubirea ta,nepătrunsă în adîncul sufletului meu iubitor deja de mult timp.Tu mă privești pe mine foarte dubios,îmi dai senzația ca am urcat muntele fără ca să te chem pe tine să mă săruți în vîrf,nu a muntelui,ci în vîrful legăturii dintre noi doi.Ca norul lipit de cer,ca Soarele în Univers,ca Adam și Eva,ca Tu...
Sunt lucruri și sensuri în viață care le-am înțeles doar prin prezența ta în substratul pielii mele,care îmi provoacă trăiri atît de adînci.Încerc să-mi stăvilesc lacrimile cînd mii dor,și nu mi se primește oricît de tare nu m-aș chinui să-mi închid ochii și să număr 24 de ore pînă la ziua urmatoare.Mii greu să recunosc în fața ta că nu văd veșnicia fără ochii tăi cu care am început să visez,mii greu să-ți zic că vreau să mă iubești,mii greu să clipesc ca să nu pierd mișcările importante a mîinelor tale puternice,mii frică să greșesc în viața ta și apoi să nu pot reveni la punctul corect.Oare am scăpare?
Sunt chestii care îmi vor aduce aminte de tine mereu,de care nu am să mă pot despărți.Vreau să simt brațele tale aici,în jurul abdomenului meu rece,la locul lor,la casa lor.Să ne unim simultan,într-un întreg cerc,infinit,rotund,nu neapărat colorat,dar uniți în el.Îmi lipsesc amintirile pierdute din care am devenit serioși,tu matur,eu copilaș.
Cu toate astea,tu ar trebui să știi că eu te iubesc!Că dragostea mea nu are limite,și dacă tu ai să-mi permiți acest cadou,eu am să te iubesc toată viața.Vezi tu oamenii se mai și uită,iubesc,se iartă,se urăsc,însă la mijlocul tuturor acestor trăiri trebuie să fie iubirea,iar întotdeauna la mijloc pentru mine ești Tu!
Te sărut.
Sunt lucruri și sensuri în viață care le-am înțeles doar prin prezența ta în substratul pielii mele,care îmi provoacă trăiri atît de adînci.Încerc să-mi stăvilesc lacrimile cînd mii dor,și nu mi se primește oricît de tare nu m-aș chinui să-mi închid ochii și să număr 24 de ore pînă la ziua urmatoare.Mii greu să recunosc în fața ta că nu văd veșnicia fără ochii tăi cu care am început să visez,mii greu să-ți zic că vreau să mă iubești,mii greu să clipesc ca să nu pierd mișcările importante a mîinelor tale puternice,mii frică să greșesc în viața ta și apoi să nu pot reveni la punctul corect.Oare am scăpare?
Sunt chestii care îmi vor aduce aminte de tine mereu,de care nu am să mă pot despărți.Vreau să simt brațele tale aici,în jurul abdomenului meu rece,la locul lor,la casa lor.Să ne unim simultan,într-un întreg cerc,infinit,rotund,nu neapărat colorat,dar uniți în el.Îmi lipsesc amintirile pierdute din care am devenit serioși,tu matur,eu copilaș.
Cu toate astea,tu ar trebui să știi că eu te iubesc!Că dragostea mea nu are limite,și dacă tu ai să-mi permiți acest cadou,eu am să te iubesc toată viața.Vezi tu oamenii se mai și uită,iubesc,se iartă,se urăsc,însă la mijlocul tuturor acestor trăiri trebuie să fie iubirea,iar întotdeauna la mijloc pentru mine ești Tu!
Te sărut.
