Tic Tac.

Astăzi am să-mi îmbrac cea mai frumoasă rochie care o am,neagră.Am să-mi încalț cei mai înalți pantofi,și am să-mi pun cei mai scumpi cercei,care tu nu ți-ai putea permite vreodată să mii cumperi.Am să-mi i-au cel mai roșu luci de buze.
Tu,tu ai să îmbraci costumul tău,deși îl urăști foarte mult.Ai să-ți calci cu acuratețe cămașa albă și ai să-ți pui cravata neagră,cea care ți-am facut-o cadou ieri,de aniversare.Ai să-ți legi cu disperare șireturile de la pantofi și cu grijă ai să te parfumezi.
Azi noi doi mergem la o piesă de teatru.A fost alegerea mea.Teatru Geneza Art,piesa Invitație la Vals,ora 19:00.Ai să vii să mă i-ai de acasă,ceea ce-mi dorisem atât de mult.Ai să-mi dăruiești cele mai frumoase lalele,violete.Vei zâmbi,pentru că așa îmi doresc eu.O să ascultăm Son Lux în drum spre teatru și o să fim priviți de toată lumea.Doi îndrăgostiți,două persoane elegante într-un Audi stau la semafor și zâmbesc.Atât de patetic totuși.
Ai să mă lași să cobor din mașină cu dispreț,să-mi deschizi ușa și să-mi dau părul drept pe spate.Îmi cumperi o cafea și intrăm în sală.Mă ajuți cu grijă să mă așez și te asiguri că nu-mi este nici prea cald și nici prea frig.Trei ore și treizeci de minute a durat piesa,ore în care eu am plâns și am râs de amintiri.Minute în care eu mi-am imaginat cartea mea preferata din nou,mi-am proiectat-o într-un spectacol minunat.Secunde în care am meditat,în care te-am analizat,în care te-am dorit enorm...
După spectacol m-ai învitat la o cină în cel mai scump restaurant.Ai comandat cel mai bun vin roșu dulce,evident,pentru că urăsc vinul sec.M-ai îndulcit cu cel mai bun desert din viața mea,și m-ai lăsat să mă simt cea mai dorită femeie din tot Universul.Nu m-ai sărutat,nu au fost atingeri în plus,doar priviri,apăsate și dure.Ai achitat tu totul și m-ai urcat înapoi în mașină.Atunci eu am început din nou să plâng,de fericire,îmi dorisem atât de mult această seară,și însfârșit suntem aici.
Am mers în centrul Pământului,în nucleu,am coborât din mașină și ți-am zis:
-Astăzi ai îmbrăcat cele mai frumoase haine din garderoba ta,pentru a pleca frumos din viața mea.Ai fost la nivel,acum te rog să închizi ușa și să pleci.
-Dar,nu vreau.
-Eu nu te-am întrebat dacă vreai sau nu.Eu ți-am ordonat,să pleci!
-Sigur vreai asta?O i-au în serios,nu ca pe o glumă,știi despre asta.
-Știu,stau prost la capitolul Glume.
-Bine,fie cum vreai tu.Altceva?
-Altceva?
Mi-ai tot deshis și închis ușa constant,dar ai înțeles rugămintea mea,fără ca să știi motivele măcar.Nu ai vrut să afli că am vrut să lupți.Pentru mine..

....azi vreau să te îmbraci cu cele mai frumoase haine pentru că o să ieși din viața mea..

Rămîn datoare cu o dorință.

-Beai cafea?

-Nu.

-Cum nu,daca acum ții în mînă o ceașcă cu cafea?

-Eu nu o beau pur și simplu,cafeaua se servește cu plăcere.

Nuștiu de ce anume am început să discut despre cafea,defapt știu,dar am să ascund asta pînă la finalul textului.

Doresc să-mi beau cafeaua cu caramelă în fiecare dimineață,alături de tine.

Doresc să-mi beau cafeaua cu cocos atunci cînd sunt tristă,cu tine.

Doresc să-mi beau cafeaua cu lapte atunci cînd primesc o veste bună,cu tine.

Doresc să-mi beau cafeaua cu patru linguri de zahăr,pentru că îți place ție.

Cafeaua nu e un simplu lichid,e un sentiment turnat în cană.

Zău că nu știu,dacă vreai și tu să împarți aceeași cafea cu mine.

Am folosit de atîtea ori cuvîntul cafea,că o să vreau de azi înainte să-i simt doar mirosul.

Vreau să ne dăm întîlnire în Armonie,dintre două trupuri putred de frumoase și ochi triști după trei nopți nedormite.Știu că ai o problemă cu cifra trei sau patru.Mie cifra trei îmi aduce noroc,așa că iartă-mă dacă am să te rog să trăiești doar trei vieți.Trei vieți de fericire,atîta tot,și dacă ai să decizi că vreai să o trăiești și pe a patra,îmi pare rău,dar fix atunci am să mă transform în valurile oceanului în care te vei arunca atunci cînd ai să înțelegi că am dispărut din viața ta.Nu-ți promit veșnicia cu mine,nu-ți pot promite absolut nimic,am să aștept să văd unde ajungi tu pentru mine.Pe lîngă toate nu dispun de nici un telefon teleportat din viitor,dar aș suna.Aș suna să ofer o singură întrebare:El o să fie acolo?
Mi-au devenit atît de scurte ideile și gîndurile că am senzația că am să dau faliment într-o zi.Am să merg la magazin și am să-mi vînd plămînii pentru un text de zece rînduri.Și vînzătoarea nu o să-mi primească plămînii,o să-mi ceară inima de vînzare,și atunci,ce fac eu?
Am să trec și pe la alte magazine să văd dacă cineva totuși îmi primește plămînii de vînzare,pentru un text,ca să finisez și eu cu foile mele destrămate.Și iată-mă,fără plămîni,dar totuși cu un text construit și depășit de așteptările mele.Mă primești așa?Îmi oferi o singuranță că am să mai pot respira?
nu..sau...da
Dacă da,atunci mîine dimineață bea cu mine cea mai bună cafea din viața ta.
Dacă nu,atunci te aștept peste șase luni să citești ce am mai scris.
Păi da sau nu?

Mai greșesc nuștiu pentru a cîta oară,ca să aștept un răspuns.

Sa ma iubesti pe mine.

De cite ori ma intreaba cineva de cit timp sunt cu tine,nu-mi vine in cap cifra de pastrare a iubirii,ci primele momente cind te-am vazut.Nustiu de ce mi s-a memorat acest gest,oare pentru ca atunci nu-mi  apartineai?Si de atunci cea mai mare dorinta a mea ramine ca tu sa-mi vorbesti tot,in cele mai mici detalii.Stiu ca ne curge in singe sa iubim cu urechile(femeile..),dar eu sunt strania creatura care aude si schematizeaza ce vede,apoi iubeste.Am coplicat textele de pe coloana mea vertebrala,doar ca sa nu incepi sa ma compari cu fetele din gitul tau,sa nu ai cu ce compara...Sau oare eu am fost cea care ti-am sarit in git,si ti-am cusut traiectorii in directia mea.Bun,hai sa luam altfel,ca am obosit,tu m-ai dorit atunci cind am facut-o si eu,sau la tine a venit cu timpul?

"-Ce prostesc Mika,sa adresezi permanent intrebari la care nu vei primi niciodata raspuns!
Am zimbit si m-am facut ca nu am auzit ce mi-a zis."

Ieri am vrut sa-mi fac o rezervare pe booking in Inima ta,dar atunci am inteles ca nu stiu data plecarii din casuta ta,nu stiu cind ai sa-mi faci bagajele si ai sa mi le arunci demonstrativ peste fereastra. Stii ca in filme,cind femeia sau barbatul au prea multe cerinte sau asteptari,ajung a-si arunca ciorapii si lengeria peste ferestre. Iar atunci totul,parfumul,istoriile,trairile incep sa zboare si ele impreuna cu terfele.Si apoi urmeaza certuri la balcon ca sa auda vecinii,vesela stricata,cuvinte usturatoare,dar noi nu ne certam,noi ne batem...Daca sa-mi aduc bine minte,ai inceput sa arunci cu perne in mine cind am inceput sa vorbesc prea tare,ce de tare nu iubesc certurile.

"-Si ce ai facut atunci?I-ai ascuns cheile de la masina ca sa nu plece?
-Ei da,putea sa plece sa faca o primblare,dar eu nu doream sa plece!
-Si ce ai facut ca sa-l tii calm alaturi?
-I-am zis ceva ce l-a facut sa ma priveasca atent citeva minute."

Pentru viitorul nostru,am o rugaminte,du-ma la concertul lui Chet Faker si saruta-ma in mijlocul multimii.

Aștept răspuns.

M-a întrebat astăzi cineva dacă am fost vreodată îndrăgostită și..după două secunde de așteptare..
-Posibil.
-A,încă nu ești sigură dacă a fost sau nu?
Și discuția s-a pierdut,de ce am zis posibil?De ce?Știam sigur răspunsul,și încă nu e la trecut,sunt îndrăgostită acum,și o simt asta ca frigul de sub piele.Ce doream eu să demonstrez?Să prezint un interes spre o discuție aprinsă?Nu mai știu...
Cert este că nu știu unde se ajunge cu îndrăgosteala asta,de unde pornește și unde își are capătul,sau dacă are început și sfîrșit măcar,habar nu am...dar vreau să știu.
Și abia acum după ce analizez situația,acum am înțeles la ce m-am gîndit eu în acele mici și neînsemnate două secunde,dar tu ești îndrăgostit de mine?
Șapte luni în urmă nu credeam în singurătate,defapt nu știam că ea distruge,acum am înțeles ce face singurătatea din om.Te lasă,te lovește cu capul de pămînt și te lasă în propria ta suferință,nu mai face nimic altceva.Și totodată care e antonimul cuvîntului singurătate?Comuniune,companie,împreună..
Cred ca cel mai bun antonim ar fi NOI,și nimeni altcineva.Opusul tuturor negărilor și neglijărilor și lacrimilor și durerii,opusul a tot ce este rău și dureror.
Dar NOI din ce ne compunem,din eu și tu,sau alte mofturi?Mi-aș dori tare mult să cred că NOI,suntem EU și TU,și atît.
Îmi doresc atît de mult acest lucru,pentru că totul se anulează în viața mea cînd apari tu,pentră că aș aștepta o zi întreagă sunetul tău și dacă nu e de la tine,înseamnă că nu sunt mulțumită,pentru că pe tine te aștept din apus.Oriunde ai pleca tu,te-aș aștepta o veșnicie(nu am zis "cred" pentru că eu știu asta).Mii deajuns să te știu undeva la capătul meridianului,ca să am puterea de a mă ridica dimineața din pat.Cineva o să mă critice pentru că mi-am legat lumea mea de tine,și acel critic poți fi chiar tu!
"Cînd vii?Te aștept și mii dor",cea mai frumoasă scrisoare de dragoste.În totalitate gîndurile mele și-au făcut spațiu în limita ta,sau invers,nu sunt sigură cum lucrează această etapă în viață,cred că așa.
Vreau să te sărut cu riscul de a fi sărutată pînă la sînge,vreau să te cuprind cu riscul de a mă pierde în brațele tale,vreau să dorm lîngă tine cu riscul de a rămîne în visurile tale,vreau să risc cu tine.
Și nu-mi pot explica de ce în fiecare duminică seara încep să-mi aduc aminte de momentele petrecute cu tine,defapt îmi aduc aminte de momentele cînd ultima oară m-am gîndit la amintirile cu tine.Chiar nu găsesc nici un răspuns la această dilemă.
Mă mai întreb cum rămîne cu durerile care ni le provocăm,sau ele rămîn doar niște urme de gloanțe cicatrizate în piele,și pînă cînd oare..
Îmi place întotdeauna să las loc pentru meditație,cititorilor mei.
Și poate nu e ziua potrivită,nu e ora perfectă,nu e anotimpul cel mai cald,și depărtarea...dar tu ești îndrăgostit de mine?

Aștept răspuns.