În fiecare zi adorm și mă trezesc cu o întrebare. Întrebarea din data de 20.07 a fost:Oare oamenii își ascultă mai des inima,sau creierul?
Foarte grea întrebare,nici nu știi care o să gândească pentru tine mai bine. Logic ar fi să nu gândească nimeni pentru tine,ci tu,pentru tine!
Mi-ar trebui o riglă înterioară,mă interesează foarte mult,de unde ajunge ideea mai repede în fața ochilor tăi,din creier sau de la inimă?
...probabil trebuie să-mi scot din obișnuință prostia de a pune atât de multe întrebări.
Demult a venit frica în degetele mele,de a scrie,de a gândi mai diferit,dar nu am înțeles până astăzi de unde provine frica asta.Mie mii frică de lume,de răul care al putea să mi-l facă,nici nu am ideie câte măști poartă fiecare persoană pe care o văd zilnic. Și totuși dacă mie mii frică de lume,cred că și la lume îi este frică de mine,dar nu are de ce..
Poate ar trebui cumva să ajung pe insula Spinalonga pentru ca să-mi dau seama că totuși lumea se poate ajuta reciproc în permanență,fără a aștepta ceva în schimb,sau poate nu.
Tot astăzi am descoperit că vântul vorbește.În timp ce conduceam,am lăsat geamul deschis,și am închis muzica.Am ascultat.M-a implorat să mă relaxez,dar nu puteam,eram prea încordată.
Nescriind,uit defapt ce înseamnă să scrii.Nu e ca și cum te-ai așeza într-o seară obișnuită și ai începe să tapezi,nu,e vorba de suflet și de tine.Când sufletul are ceva de zis,atunci tu începi să scrii.Mă încâlcesc deseori în cuvinte,e ca și cum aș zice prima oară o poezie pe scenă,în fața școlii,sau ca și cum aș încerca să explic cât de mult am fost îndrăgostită,nu mi-aș aduna cuvintele într-o ladă,ca să pot merge cu ea în câmp să adun flori galbene. Mi se întâmplă atât de des să am multe de spus,și să-mi fugă gândurile,să se joace cu mine,dar au voie,eu sunt mama lor.
"[...]
Nu-i clar și plin de sinonime
Îmi par cuvintele cuvintele cu sens
Azi,eu cad de la înățime
Și tu iei pe contrasens."
Foarte grea întrebare,nici nu știi care o să gândească pentru tine mai bine. Logic ar fi să nu gândească nimeni pentru tine,ci tu,pentru tine!
Mi-ar trebui o riglă înterioară,mă interesează foarte mult,de unde ajunge ideea mai repede în fața ochilor tăi,din creier sau de la inimă?
...probabil trebuie să-mi scot din obișnuință prostia de a pune atât de multe întrebări.
Demult a venit frica în degetele mele,de a scrie,de a gândi mai diferit,dar nu am înțeles până astăzi de unde provine frica asta.Mie mii frică de lume,de răul care al putea să mi-l facă,nici nu am ideie câte măști poartă fiecare persoană pe care o văd zilnic. Și totuși dacă mie mii frică de lume,cred că și la lume îi este frică de mine,dar nu are de ce..
Poate ar trebui cumva să ajung pe insula Spinalonga pentru ca să-mi dau seama că totuși lumea se poate ajuta reciproc în permanență,fără a aștepta ceva în schimb,sau poate nu.
Tot astăzi am descoperit că vântul vorbește.În timp ce conduceam,am lăsat geamul deschis,și am închis muzica.Am ascultat.M-a implorat să mă relaxez,dar nu puteam,eram prea încordată.
Nescriind,uit defapt ce înseamnă să scrii.Nu e ca și cum te-ai așeza într-o seară obișnuită și ai începe să tapezi,nu,e vorba de suflet și de tine.Când sufletul are ceva de zis,atunci tu începi să scrii.Mă încâlcesc deseori în cuvinte,e ca și cum aș zice prima oară o poezie pe scenă,în fața școlii,sau ca și cum aș încerca să explic cât de mult am fost îndrăgostită,nu mi-aș aduna cuvintele într-o ladă,ca să pot merge cu ea în câmp să adun flori galbene. Mi se întâmplă atât de des să am multe de spus,și să-mi fugă gândurile,să se joace cu mine,dar au voie,eu sunt mama lor.
"[...]
Nu-i clar și plin de sinonime
Îmi par cuvintele cuvintele cu sens
Azi,eu cad de la înățime
Și tu iei pe contrasens."
