inima

inima

Thursday, 4 October 2018

Oare când?

-Azi nu.Poate mâine facem cum vreai tu.Azi eu vorbesc,te rog să nu îmi zici nimic până nu îmi termin  gândul.S-au adunat atât de multe idei,acum vreau să le zic și apoi să merg să dorm.
Doamne,ce bine ar fi să am cui zice aceste cuvinte,și apoi să adorm liniștită...

Azi nu joc teatru,nu îmi aleg nici un rol,nu vreau.Azi sunt eu,nu am să mă prezint,știi cine sunt.
Îți mărturiesc cu inima deschisă că am nevoie..
Mai mult ca niciodată am nevoie de îmbrățișări,nu ai idee cât de multe.Mi-au secat emoțiile,trăirile și sentimentele au devenit un deșert,unde nu există urmă de apă sau de om.Sufletul meu și-a făcut bagajele,a plecat de acasă,și-a cumpărat ultimul bilet de avion spre mare,nici nu mi-a zis despre asta.M-am trezit într-o dimineată și când m-am așezat la masă la cafea,sufletul meu nu a venit,și eu am așteptat mult.
Azi,mai mult ca niciodată am nevoie de cuvinte,nu ai idee cât de multe.Nu mai pot vorbi,nu mai știu cum să o fac,nu cunosc nici o limbă.Vreau să îmi zici tot,în cele mai mici detalii,cum a trecut ziua ta,că îmi stă prost de tot părul astăzi,însă câștig aici pentru că mă salvează ochii.Că am buzele prea roșii de la mușcături,dar în schimb se vede dorința.Că traficul din oraș te scoate din sărite,dar tu ai stat calm.Că ai băut astăzi o cafea proastă,dar ai compensat totul cu cafeaua care ți-am facut-o eu.Că nu am reușit azi să pregătesc cina pentru că sunt foarte obosită,dar tu nu te superi pe mine.Că tu,că eu.
Azi,mai mult ca niciodată am nevoie de săruturi,nu ai idee cât de multe.Nu mai știu cum se simte asta.Fiorii din corpul meu au adormit,și fluturii au murit.Nu mai țin minte senzația de după un sărut.Buzele mele s-au separat,s-au certat una cu alta,pentru că se certau care își doreste mai mult un sărut.Acum ele nu mai discută una cu alta,pentru că nu au despre ce.
Azi,mai mult ca niciodată am nevoie de sentimente,nu ai idee cât de multe.Vreau să fug,spre tine,în brațele tale.Vreau să fiu nebună,să râd și să plâng în același timp,de fericire.Vreau să fiu copil din nou,să mă alinți,să primesc dulciuri.Vreau să mă ascund sub cearșafuri dimineața,și să aștept să mă găsești.
Azi,sincer,mai mult ca niciodată am nevoie de atenție,nu ai idee cât de multă.În această toamnă străină,vreau să ne cunoaștem,câte un pic.Pentru că nu mai știu cum eram,cum sunt,vreau să mă cunoști și să îmi zici ce prezint eu.Vreau să urc în mașina ta și să stau cuminte lângă tine cât timp tu conduci,promit că am să tac.
Azi,mai mult ca niciodată în viață,vreau,nu ai idee cât de mult.Eu pur și simplu vreau să prind viață.





1 comment:

  1. Salut! Cam tîrziu în timp am dat peste blogul tău, dar totuși sunt cuvintele tale sau e un fel de autodeterminare prin afirmații străine într-un remix personal?
    Oleacă am simțit ce scrii, atîta timp cît consider că ești tu personal.
    2018 poate niș nu mă mai e activ blogul. Dar oricum am lăsat comentariul.

    ReplyDelete