Dragostea-cel mai de succes produs.

Nu e o zi bună pentru ambițioasa mea gîndire și 3 prafuri pentru răceală,e doar o seară în care tusea mă calcă pe nervi și iubirea trece peste linia infinitului jucîndu-se cu alte personalități marcante.
E ca și cum în ascensor aș rămînea eu și dragostea.Nu s-ar produce nici o explozie pentru că eu din marea mea fericire nu sunt o substanță chimică.Dragostea mi-ar povesti istorii,unele triste,altele mult mai fericite,despre zîne și prinți.Eu aș tăcea din simplul motiv că nu-mi plac idealurile,zîmbete și plăceri la fiecare pas,de parcă aș fi o marionetă plasată mereu în același loc pentru a zîmbi la fel de ironic ca și data trecută.
Eu doar aștept ca ascensorul să se deschidă,nimic mai mult.Din cauza unei mari oboseli și iritații de la atîta văicăreală am mîncat-o!Pe cine?Pe dragoste.Prea mult vorbea și se lăuda de nuștiu ce surplus de săruturi.
Acuma iubirea și-a găsit locușor în inima mea.Îți închipui cum e să porți cu tine toată dragostea de pe Glob?
E greu,pentru că ea nu știe ce vrea de multe ori,și rareori mă face să rîd amarnic.
Iar eu irepetabil,iubesc,sclipesc și am în mine o DRAGOSTE.

Lumea și omul din jurul meu.

Suntem oameni,sau două picături de ploaie
Dar orice încercare de-a părea corect,
Alunecă pe obrazul persoanei ai cărei inimi i se îndoaie
De încercări,lupte și dorințe de a fi drept.


Starea ta nu depinde de ce-i scris în stele,
De timpul de afară și alte divine vieți.
Tu construiești mintea departe de gînduri rele
Sculptînd niște calde dimineți.


Inima nu ți-a pus întrebări sau răspunsuri ipocrite
Așa că caută-ți de treaba ta și locu-n lume.
Tu n-ai să demonstrezi stări cu greu privite,
Și n-ai să mai auzi pe la spate ce ți se spune.

(Că tot demult nu am scris poezii)