Cum bate inima pentru tine,nu-i inimă să mai bată.

Fă un simplu exercițiu de imaginație,și închipuiește-ți preț de cîteva secunde,că ai fi trăit o întreagă viață fără mine.Încă puțin în acest joc.Gîndește-te la o lume complet diferită,cu alte reguli,principii și idei de viață.Te gîndești? Bun.
Să presupunem că la un moment dat după multe chestionare și indivizi părăsiți în viața ta,găsești pe altcineva,nu pe mine!
Să presupunem că are părul drept,extrem de drept,ca peretele de care mă loveai adesea.
Că are ochii căprui,ca pămîntul uscat în timp de secetă,și că are buzele mici,ca sentimentele care le are spre tine.Că poartă rochii și decolteuri largi,și are un corp suplu,de milioane.Știai mai multe despre ea,decît despre mult iubita ta carte,și o cunoșteai din părul brunet.E frumos nu?
Ea o să-ți povestească despre modeling,despre faptul că băieții mor după ea și despre faptul că florile sunt indispensabile.E surprinzător și faptul că o iubești mai mult decît mă iubeai pe mine,și o doreai mai mult decît doreai să-ți fiu alături.Am observat erai bolnav după picioarele ei și după săruturile seducătoare.
Numai că toate astea nu folosesc la nimic,ea rar îți spunea că te iubește,niciodată nu flutura cu sentimente în direcția ta,și nu te ținea falnic de mînă.La ea tristețea nu avea loc,ea nu era romantică și nici nu-ți cînta nopțile ca să te enerveze.Ea nu se trezea la ora 3 și îți spunea că vrea să se descarce în fața ta.
Ea nu se juca cu tine,nu îți pregătea suprize ci doar te bucura cu frumusețea ei.
Să presupunem că seara la o ceașcă de cafea într-un restaurant,eu sunt prietena ei,și voi frumoasa pereche.
Eu sunt aceiași,fata cu părul creț castaniu,ochii albaștri și buzele roșii de la mușcături.Eu nu port des rochii,și n-am corpul suplu și frumos.Ideea este că eu citeam,mult,eu studiam psihologia și demonstram niște comportamente specifice celor indiferenți.Ca deobicei te simți onorat s-o ai pe ea alături,iar eu ascult istoriile din ultimele voastre călătorii.
Posibil am fost fericită pentru voi,nuștiu sigur,ideea este că eu aveam grijă ca visele care le aveam cu tine,să se împlinească.
Am uitat să zic că ea nu te cunoștea,nu cum o fac eu,nu știa că  nu preferi ouăle,că iubești ploaia,locurile tale sensibile,și muzica care o asculți.
La intersecția unde avea doar 2 drumuri,ea trebuia să devină soția ta,sau nu.
Tu ai făcut-o soție de un om cu succes,care e greu de înțeles și foarte ușor de pus pe gînduri.
Ea a rămas femeia ta,acea frumoasă doamnă,care ți-a născut doar un copil pentru că se teme pentru figura ei,care se trezește după ce pleci tu,și care nu te așteaptă cu brațele deschise de la serviciu.
Ea te iubea doar pentru caracterul puternic nicidecum pentru personalitatea ta.
Să presupunem că peste ani,ne revedem la aceiași cafea,voi,căsătoriți,eu în căutarea unor noi idei.
Voi fericiți,eu îngindurată după muncă.Ideea a fost că va-ți găsit repejor,acolo unde cheile le aveați doar voi.Cînd viața o să-ți bată la ușă,tu ai să înțelegi că nu e asta ceia ce-ți doreai,că fericirea e undeva aproape,însă tu n-o vezi.Fericirea ta a murit,într-o situația catastrofală,demonstrînd că viața mea e pe sfîrșit.
Dă să ghicesc?Ai rămas fără nimic?
Felicitări,deschide șampania,bea.
Să știi,cum bate pentru tine inima,nu-i inimă să mai bată.