Îmi va fi dor,ce creață ești și neîndemînatică.Cîteodată nu știi încotro s-o apuci și totuși găsești ieșirea ideală din situație.Crezi în minciunile mele,chiar dacă știu că adori adevărul,îți zic ce nu-i corect și ce niciodată nu a fost corect.Nu te iubesc,poate te-am iubit,dar nu acum.Am pierdut cursul,nordul unde te aflai,și am pornit spre Sud.Ești tot despre ce vreau să scriu acuma,pentru că seduci,seduci greu și crud.Tu rămîi atrăgătoare și greu de obținut,și totuși în mîinele mele ai picat ușor.Am impresia că mi-a mers cînd am ales la loterie cifra 15 pentru că acolo erai tu.Te-am respirat mereu pe gît,și am lăsat din tine doar ce era aparent frumos spre exterior.Am lăsat în interior,golul.Dacă vei înțelege asta să știi că eu te-am golit.Și dacă vei vrea să-ți obții interiorul să știi că nu ai de unde să-l iei,e dispărut,e dat dispărut,și-l caut niște detectivi.Adori detectivii,știu asta,de aici și pornește ideea de căutare.Ești așa de sentimentală,că după orice cuvințel ce ar părea dureros,tu te sufoci,și mi-a plăcut asta,erai lipită de flori și emanai iubire.Ochii-nu pot să-i lipsesc din conversație.Ochii sunt ca ai mei,deseori ziceai că-ți plac enorm ochii mei,dar sunt la fel-albaștri.Îți place cum te privesc,da,te privesc mereu,în ochi pentru că te iubeam,cred,o dată.Știam că adori mesajele de dimineață,așa că mă străduiam să fiu primul,primul peste tot.Să fiu alături unde nimeni nu este și acolo unde nici tu nu ești.Ploaia,ea te inspiră,mereu.Te primblam serile prin ploaie pentru că te făceai așa de moale,și de dulce cu mine.Te țineam de mînă mereu pentru că erai rece,dar știam că inima ții fierbinte.Știam de inima ta puternică pentru că niciodată nu te-ai gîndit la tine și la cei ce sunt în jurul tău.Nu puteai zice nimănui să plece din viața ta,și trăiai din fericirea cuiva,și nu a ta.Sclipeai pentru că erai frumoasă,enorm de frumoasă.Aveai stilul tău și maniera de a merge care nu se compara cu a nimănui.Te trezeai mai devreme pentru a privi dimineața cum te privește pe tine.Erai tristă,îngîndurată și rar zîmbeai,am să mă strădui să fiu cel care va aduce zîmbetul tău o eternitate.Iubești ceaiul de mentă,de asta în fiecare dimineață te trezeam cu aroma lui,și erai atît de împlinită.Eu defapt te iubesc pentru că ești unica ce m-a iubit,ești incofundabilă.
Adorm,și plîng,repet,și iar dorm.Puteai să zici asta,măcar așa de dragul meu.
No comments:
Post a Comment