Paremise am absentat de la lecția care profa de romana zicea:nu fiți dependenți de iubire,că ve-ți cădea în plasa ei.Unde mama naibii am fost eu?Păi fusesem bolnavă după un oarecare drog vaccinat prin vene.
Am chiulit ora,și acuma regret,toți au învățat lecția numai eu sunt musca prinsă-n pînza păianjelului.
Îmi pare rău că lipsesc,că sunt incoloră inodoră dar miros a nuștiu ce fructe.Îmi pare rău că absentez acolo unde ar fi trebuit să fiu mereu prezentă,îmi pare rău că mă taie din imaginea unde trebuia să zîmbesc intenționat în colț,iar cel mai mult îmi pare rău că nu produc urme.Naivă.Ai avut norocul și chinionul de a mă răbda,de ați zice mereu că ești indiferent și că am nevoie de atenție,și de a auzi sute de motive pentru a ieși cu basma curată din război.Te-ai gîndit de ce eu oare nu caut motive,ci îmi cer scuze pentru greșelile pe care le fac.Eu îmi recunosc eșecul,și-l corectez,iar tu nu!Uit,dorm cîte 3 ore pe noapte,și fug diminețile la ora 3 de coșmarurile care le am.Coșmarurile mă acoperă cu un sac mare și roșu,mă plasează într-o încăpere și mă leagă de scaun.Atunci cînd îmi revin îmi plasează mii de întrebări:
-Iubești?
-Ce-i cu voi?Vreau să plec de aici.
-Deci ascunzi.Da?
-Ce să ascund?
-Nu răspunde cu întrebare la întrebare.Ții dor?
-De cine?
-Te-ai speriat?E persoana dată,nu-i așa?
-Cine?
-Din nou a fost el.
Și pentru că nu răspund la nici o întrebarea îmi strecoară din nou prin vene iubire,dar ei nu știu că mii lehamite de la ea,mii greață și o vărs în sala lor.Ei nu înțeleg și mă leagă din nou și din nou în fiecare noapte,însă mereu îmi injectează dublul soluției care îmi era strecurată data trecută,pînă cînd nu li s-a terminat iubirea.
-Cum?Tu ai putut să menții în tine atîta iubire?
-Am putut,dar am fost umilită,înjosită.
-Arăți așa de posomorîtă,de parcă am băgat droguri în tine.Ce ți s-a întîmplat?
-Greșeala voastră a fost că soluția era amestecată cu naivitate.Greșeala voastră,a voastră,a voastrăăăă auzi-ți?!?!?
Am chiulit ora,și acuma regret,toți au învățat lecția numai eu sunt musca prinsă-n pînza păianjelului.
Îmi pare rău că lipsesc,că sunt incoloră inodoră dar miros a nuștiu ce fructe.Îmi pare rău că absentez acolo unde ar fi trebuit să fiu mereu prezentă,îmi pare rău că mă taie din imaginea unde trebuia să zîmbesc intenționat în colț,iar cel mai mult îmi pare rău că nu produc urme.Naivă.Ai avut norocul și chinionul de a mă răbda,de ați zice mereu că ești indiferent și că am nevoie de atenție,și de a auzi sute de motive pentru a ieși cu basma curată din război.Te-ai gîndit de ce eu oare nu caut motive,ci îmi cer scuze pentru greșelile pe care le fac.Eu îmi recunosc eșecul,și-l corectez,iar tu nu!Uit,dorm cîte 3 ore pe noapte,și fug diminețile la ora 3 de coșmarurile care le am.Coșmarurile mă acoperă cu un sac mare și roșu,mă plasează într-o încăpere și mă leagă de scaun.Atunci cînd îmi revin îmi plasează mii de întrebări:
-Iubești?
-Ce-i cu voi?Vreau să plec de aici.
-Deci ascunzi.Da?
-Ce să ascund?
-Nu răspunde cu întrebare la întrebare.Ții dor?
-De cine?
-Te-ai speriat?E persoana dată,nu-i așa?
-Cine?
-Din nou a fost el.
Și pentru că nu răspund la nici o întrebarea îmi strecoară din nou prin vene iubire,dar ei nu știu că mii lehamite de la ea,mii greață și o vărs în sala lor.Ei nu înțeleg și mă leagă din nou și din nou în fiecare noapte,însă mereu îmi injectează dublul soluției care îmi era strecurată data trecută,pînă cînd nu li s-a terminat iubirea.
-Cum?Tu ai putut să menții în tine atîta iubire?
-Am putut,dar am fost umilită,înjosită.
-Arăți așa de posomorîtă,de parcă am băgat droguri în tine.Ce ți s-a întîmplat?
-Greșeala voastră a fost că soluția era amestecată cu naivitate.Greșeala voastră,a voastră,a voastrăăăă auzi-ți?!?!?
No comments:
Post a Comment